Iarna, cu gerul şi vântul ce-ţi taie respiraţia, s-a aşezat grăbită şi prin părţile noastre, învrăjbită poate de gândul că vara ce va veni o va transforma într-o amintire urâtă ce a bântuit bălţile Deltei în lunile dintre ani.


Zgomotul sloiurilor ce se lovesc unele de altele, târându-se pe suprafaţa apei Dunării, îşi murmură incantaţia izolării faţă de zona continentală.


Păsările ce au rămas să ierneze în Deltă, puncte de alb şi negru într-un peisaj gri, glazurat în înălţimi de norii cenuşii ce se învârt împinşi de vânturi nordice, caută ochiurile de apă rămase neîngheţate, ducând cu ele ţurţuri de gheaţă prinşi în penaj.


Locuitorii, adunaţi în jurul surselor de căldură în serile reci, caută prin amintiri similitudini cu alte ierni ce le-au marcat existenţa pe aceste meleaguri, analizând şi comparând prognozele meteo oficiale cu lungimea şi aspectul aripioarelor nu ştiu cărui tip de peşte, responsabil local cu gestionarea informaţiilor legate de vreme.


Copiii, scăldându-se într-o mare a inocenţei, departe de îngrijorările adulţilor datorate împuţinării hranei şi a rezervelor de combustibil, se bucură din plin de zăpada ce s-a aşternut în oraş, de gheaţa ce a transformat bazinele, canalele şi ghiolurile în adevărate patinoare naturale.




Din când în când, printr-o spărtură a norilor, soarele îşi arată faţa într-un zâmbet larg, dar plin de "dinţi", ridicându-ne moralul şi amintindu-ne că el se află sus, aşteptându-şi răbdător rândul spre a ne încălzi în lungile zile de vară la malul mării.




Acum e iarnă la Sulina.