Complexul cimiterial - Primaria Sulina

  De ce o invitaţie de a vizita un cimitir? Poate, pentru că o plimbare printre lespezile acestuia este una dintre modalităţile de a te familiariza cu trecutul unei aşezări omenesti şi, de ce nu, de a ţi-i apropia pe cei ce-şi urmează destinul contribuind la construcţia micii istorii a comunităţii.

  Și nu e puţin lucru să-i cunoşti şi să-i înţelegi, fie şi prin intermediul pietrelor funerare, pe cei ce au purtat ştafeta sâmburelui vieţii prin labirintul de ape al Deltei şi s-au stabilit pe această veritabilă insulă a acesteia.

  Un exemplu elocvent pentru diversitatea informaţiilor ce pot fi culese şi care îşi au originea în Cimitirul din Sulina, este lucrarea „Cimitirul viu de la Sulina”, autorul acesteia – ing. Petre Covacef, descriind această adevărată sursă informaţională în prefaţa cărţii sale drept „un amestec de religii, neamuri, limbi scrise pe cruci, obiceiuri şi meserii, fac din cimitirul Sulinei, locul de veci al celor care au contribuit în tacere, la cea mai însemnată construcţie hidrotehnică din Europa secolului al XIX-lea”.

  Vizitând cimitirul îţi poţi contura o primă impresie despre unul dintre cei mai importanţi factori ai traiului în comun – toleranţa – evidenţiat din plin în acest spaţiu de aduceri aminte, cimitirul fiind, de fapt, un complex cimiterial în care se odihnesc membri a numeroase confesiuni, într-o organizare ce ar trebui să dea de gândit tuturor acelora care şi-au făcut un scop în viaţă din dezbinarea între familii, confesiuni, naţionalităţi, popoare.

  Şi pentru că am amintit de organizare trebuie să subliniem faptul că acest complex cimiterial are în compunere cimitirul ortodox, cimitirul ortodox de rit vechi (lipovenesc), cimitirul bisericilor europene occidentale, cimitirul musulman şi cimitirul evreiesc.

  O încercare de delimitare a unor zone de înhumare pe grupuri de monumente ar putea să creeze alte subdiviziuni precum sunt cele dedicate monumentelor marinarilor britanici şi celor ale membrilor Comisiei Europene a Dunării, dar toate acestea, în contextul unei consistenţe multietnice a populaţiei locale, trebuie considerate doar delimitări convenţionale uzitate pentru a uşura orientarea în acest complex cimiterial.

  Privind prin prisma tributului suprem - viaţa, plătit de fiecare dintre noi cu aceeaşi monedă, memoria celor îngropaţi aici merită a fi cinstită indiferent de statutul social al celor trecuţi în nefiinţă, fie ei înalţi funcţionari, prinţi şi prinţese, simpli lucrători, călători rătăcind pe aceste meleaguri ori piraţi necruţători.

  Monument funerar ce cinsteste devotamentul unei fetite fata de sora ei mai mica. Asemenea unor cronici vechi, Cimitirul din Sulina îţi oferă, alături de datele concrete sculptate în piatra monumentelor ori în împletituri de fier forjat, posibilitatea de a te prinde subiectiv în jocul speculaţiilor şi de a te lăsa cuprins de farmecul legendelor ce dau culoare unui trecut cu iz cosmopolit.  

  Trecând prin cimitirul din Sulina vei înţelege că viaţa capătă veşnicie prin prisma a ceea ce ai transmis generaţiilor viitoare, bunele sau relele împletindu-se cu perpetua zarvă a valurilor la acest capăt de lume ori plutind ca sporovăieli şoptite purtate de briza ce continuă să răscolească amintiri.