Biserici ale orașului Sulina - Primaria Sulina

A fost zidită în anul Domnului 1868, putând hramul Sf. Nicolae, fiind sfinţită în anul 1869.

Clopotniţa are trei clopote, două dintre ele având inscripţia: "Sulina 1933".

Covoarele şi tapiseriile, înrămate, sub sticlă, sunt donaţii ale enoriaşilor greci ai oraşului Sulina. Este o fostă filială a bisericii Sf. Nicolae.

În anul 1906 biserică era în stare bună, funcţiona cu doi preoţi şi trei cântăreţi şi deţinea două proprietăţi.

În altar, Sf. Masă are deasupra un frumos baldachin lucrat de maistrul Constantin Ioan.

Biserica a fost construită în perioada august 1991 - iulie 1995.

În antecamera bisericii se află o placă pe care se află următoarea inscripţie: „Construcţia bisericii a început în august 1991 şi s-a făcut sfinţenia pe 12 iulie 1995. O contribuţie însemnată au adus-o enoriaşii oraşului şi în mod deosebit: Preot paroh Danilov Savin, Epitrop casier Petrichei Irimia şi MS. Constr. Sipatchin Demid“.

Din biserică veche a rămas Sf. Masă.

Ascultând o slujbă ţinută în biserica enoriaşilor rusi-lipoveni constatăm cu uimire că singura deosebire faţă de slujba enoriaşilor ortodocşi este limba.

La fiecare slujbă suntem plăcut surprinşi de faptul că portul tradiţional al credincioşilor a supravieţuit până în zilele noastre, nicio femeie neavând voie să intre în biserică cu capul descoperit sau purtând pantaloni.

Biserica romano - catolică Sf. Nicolae a fost sfinţită în anul 1863, construcţia fiind rezultatul efortului financiar al comunităţii italiene din oraşul Sulina.

Este împrejmuită de un gard de fier forjat, prins între coloane de piatră, pe partea superioară în mijlocul fiecărei coloane se află câte o ţeavă de fier în care, în vreme de sărbătoare, se introduceau steaguri.

Stilul construcţiei este de tip italian, specific celei de-a două jumătăţi a secolului IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale.

Este o construcţie din piatră de Malta şi cărămidă. Cele trei clopote din clopotniţa bisericii au fost turnate din bronz şi datează din anul sfinţirii bisericii, respectiv anul 1863.

Cum intri în interiorul bisericii, pe cele două laturi, latura sudică şi vestică, se află 14 picturi care simbolizează „Calea Crucii“, ce reprezintă drumul străbătut de Isus Hristos de la temniţa în care a fost închis şi până în momentul răstignirii Lui, pe muntele Golgota.

Deasupra altarului mare se află icoana Sf. Nicolae, protectorul bisericii. Pe masă, ce reprezintă altarul mic, se află Liturghia. Până în anul 1970 slujbele erau ţinute în limba latină, apoi slijbele au fost ţinute în limba română.

Cum păşeşti pragul bisericii, în dreapta se află o statuetă ce îl întruchipează pe Sf. Nicolae. Balconul bisericii găzduia corul şi cântăreţii bisericii.

Biserica ortodoxă Sf. Nicolae era cunoscută drept Catedrală, fiind prevăzută cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credincioşii bisericii ortodoxe române şi-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae - patronul marinarilor - în anul 1866, alături de altă biserică veche de lemn pe care, la punerea în funcţiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane şi cărţi de ritual. Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spaţiul respectiv să nu fie călcat de oameni, s-a construit o troiţă monument, având icoana Sf. Nicolae - Hramul bisericii care există şi astăzi.

Biserica a fost restaurată în anul 1923 de către Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovată în anul 1956 de către preotul Vasile Andreescu, înmormântat în curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru şi Nicolae.

În biserica ortodoxă Sf. Nicolae nu se mai slujeşte din 05 septembrie 1982, de când a fost sfinţită Biserica Ortodoxă Sfântul Alexandru şi Nicolae, actuală Catedrală.